Distribuie
Ministerul Educației si Ministerul Muncii și Solidarității Sociale
Solicităm instituirea unui mecanism național obligatoriu, clar și progresiv de prevenire și combatere a abandonului școlar, care să fie aplicat unitar și automat, nu discreționar.
Concret, solicităm:
Stabilirea prin lege a unor praguri clare de absențe nejustificate, care să declanșeze automat intervenția statului, fără interpretări sau amânări.
Introducerea sancțiunilor financiare progresive pentru părinți sau tutori legali, aplicate imediat la depășirea pragurilor stabilite, ca formă de responsabilizare legală.
Obligativitatea evaluării sociale în situațiile de neconformare, neplată a amenzilor sau persistență a absențelor, realizată de serviciile sociale competente, într-un termen limită clar.
Aplicarea măsurilor de protecție a copilului existente în legislație, în cazurile grave de neglijență severă și refuz persistent al responsabilității parentale, exclusiv în interesul copilului.
Clarificarea și întărirea responsabilității instituționale a unităților de învățământ, prin monitorizarea administrativă a respectării obligațiilor minime de semnalare a absențelor și de declanșare a procedurilor de intervenție.
Cooperare obligatorie între școli, servicii sociale și autorități locale, prin proceduri standardizate, termene clare și responsabilități definite, astfel încât nicio situație de abandon să nu rămână nesemnalată.
Raportare publică anuală privind abandonul școlar, măsurile aplicate și rezultatele obținute, pentru asigurarea transparenței și a responsabilității instituționale.
Fără intervenție timpurie și consecventă, abandonul școlar produce efecte ireversibile asupra copiilor și costuri structurale pentru societate. Un mecanism progresiv nu este punitiv, ci preventiv: corectează din timp, protejează copilul și reduce intervențiile drastice ulterioare.
Educația este un drept al copilului și o obligație a statului și a adulților responsabili. Lipsa acțiunii nu mai poate fi o opțiune.
Contextul problemei
Un număr semnificativ de copii abandonează școala sau acumulează absențe masive fără intervenții ferme și coordonate din partea statului. Lipsa unui mecanism progresiv face ca situațiile să se repete ani la rând, fără consecințe reale pentru adulții responsabili. Copiii ies devreme din sistemul educațional și pierd șanse reale de integrare socială și profesională. Costurile sunt transferate ulterior către societate, sub formă de excluziune socială și dependență de ajutor public.
Soluție: mecanism obligatoriu de intervenție în trepte
Etapa 1. Responsabilizare financiară imediată a părinților La acumularea unui prag clar de absențe nejustificate, se aplică automat amenzi progresive părinților. Această etapă stabilește explicit că educația este o obligație legală și creează o consecință imediată pentru neimplicare.
Etapa 2. Evaluare socială obligatorie în caz de neconformare Dacă amenzile nu sunt plătite sau absențele continuă, se declanșează automat o evaluare a condițiilor de viață ale copilului. Evaluarea urmărește identificarea neglijenței, incapacității parentale sau a altor factori care împiedică accesul la educație.
Etapa 3. Măsuri legale pentru protecția copilului În cazurile grave, unde se constată neglijență severă și refuz persistent al responsabilității parentale, se aplică măsurile legale existente, inclusiv limitarea sau retragerea drepturilor părintești, exclusiv în interesul copilului.
Etapa 4. Responsabilitate instituțională a cadrelor didactice Profesorii trebuie să fie monitorizați administrativ atunci când se constată absențe repetate la orele lor, pentru a verifica dacă au fost respectate obligațiile minime de semnalare și intervenție. Această măsură nu transferă vina asupra profesorilor, ci introduce un nivel de responsabilitate și implicare instituțională în prevenirea abandonului școlar.
Distribuie
