Distribuie
Garda de Mediu București
Solicităm autorităților locale și naționale:
- Intensificarea controalelor reale și neanunțate în zonele identificate ca surse de poluare, inclusiv pe timp de noapte și în weekend.
- Identificarea publică și sancționarea fermă a surselor de poluare (arderi ilegale, depozite neconforme, activități industriale).
- Monitorizare continuă și transparentă a calității aerului, cu date accesibile în timp real publicului.
- Coordonare clară între instituțiile responsabile (Garda de Mediu, primării, poliție, agenții de mediu).
- Un plan public de măsuri concrete, cu termene și responsabili asumați.
- Protejarea sănătății populației, în special a copiilor și a persoanelor vulnerabile.
- Sănătatea publică este în pericol: Expunerea constantă la aer poluat crește riscul de boli respiratorii, cardiovasculare și alte afecțiuni grave.
- Dreptul la un mediu sănătos: Un aer curat nu este un privilegiu, ci un drept fundamental al cetățenilor.
- Responsabilitatea statului: Instituțiile publice au obligația legală și morală de a proteja populația și de a aplica legea.
- Impact asupra calității vieții: Disconfortul zilnic, mirosurile persistente și imposibilitatea de a aerisi locuințele afectează viața de zi cu zi a oamenilor.
- Încrederea în instituții: Lipsa de acțiune erodează încrederea publică și accentuează frustrarea socială.
Nu cerem privilegii, ci aplicarea legii, transparență și măsuri concrete pentru ca locuitorii Bucureștiului să poată respira un aer curat.
Nu demult, am rămas peste noapte la București, ca să prind un zbor devreme a doua zi. La un moment dat am simțit că mă sufoc și am deschis geamul, doar ca să-mi dau seama că mirosul sufocant de fum și gunoi venea de afară. Astăzi am citit un articol de Gelu Duminică care descrie această situație în detaliu.
Ce facem? Cât ne mai otrăvim cu aerul din București?
<<Cea mai mare problemă din sudul Bucureștiului, ignorată de autorități. „Trăim într-o zonă uitată”
Există subiecte care, în mod normal, ar trebui să dispară rapid din atenția publică: sunt sesizate, autoritățile intervin, problema se rezolvă. Din păcate, realitatea ne arată că mult prea multe probleme, sesizate fiind, nu sunt adresate de cei care ar trebui s-o facă. Și atunci supărarea, dezamăgirea și frustrarea se transformă în ”ba p-a m...”.
Spre exemplu, pe cei care locuim în sudul Bucureștiului, mirosul îngrozitor ne obligă, deseori, să stăm cu geamurile caselor inchise. Locuitorii din zonă au făcut tot ce ține de ei: au raportat, au documentat, au creat hărți ale mirosurilor, au trimis sesizări și au scris peste tot pe unde s-a putut. Au devenit, practic, ”detectivi ai aerului” pe care îl respiră, cu gândul la sănătatea lor și a copiilor lor, care este afectată. Statul, în schimb, cel care ar trebui să acționeze la aceste evidente încălcări ale legii, pare să fi rămas blocat într-o combinație de birocrație ineficientă și lipsă de voință.
Explicațiile istorice oferite de stat sunt multe, dar niciuna nu scuză realitatea: ba că mirosul apare când instituțiile dorm - seara, noaptea, în weekend – exact când controalele sunt rare sau inexistente; ba că responsabilitatea e împărțită între prea multe instituții și ele nu se coordonează între ele; ba cele care țin de greaua moștenire cu gropile de gunoi – ca și cum gropile de gunoi din jurul orașului sunt o problemă de care de-abia au aflat etc. Ce este evident în acest caz este că presiunea publică nu e suficientă pentru schimbări structurale. Și omul se frustrează. ...>>
Ce facem? Cât ne mai otrăvim cu aerul din București?
Distribuie
